Milă voiesc, iar nu jertfe


Duminica 25 mai a.c., la Timisoara, cu ocazia sfinţirii bisericii greco-catolice „Sfanta Maria Regina Pacii si a Unitatii”, pastorul sufletesc al Bisericii Ortodoxe din Banat, mitropolitul Nicolae Mihail Corneanu, îndrăzneşte să facă un gest nemaintâlnit în rândul înalţilor ierarhi ai ortodoxiei. Într-un impuls de frăţietate, domnia sa se alătură cetei de greco-catolici şi ortodocşi prezenţi la comuniune, împărtăşindu-se alături de ei, în cadrul ceremonialului euharistic. Gestul său tulbură întreaga spiritualitate (şi nespiritualitate) ortodoxă, din ţară şi de peste hotare, făcând să curgă asupra sa o mulţime de critici dure, nemiloase, neîndreptăţite.
M-am simţit rănit de atitudinea „confraţilor” ortodocşi. Pentru mine, nu doar că Nicolae Corneanu este cel mai luminat mitropolit pe care îl are ortodoxia în vremurile acestea, ci şi una dintre puţinele conştiinţe clare, care exprimă deschis existenţa şi lucrarea lui Cristos mai presus de limitele confesionale ale unei biserici. Dincolo de aparenţele ecumenice, BOR pune sub semnul întrebării validitatea mântuitoare a tuturor denominaţiilor creştine din afara ei. De aceea, actul mitropolitului pare, cumva, în concepţia ortodocşilor, greu de acceptat. Euharistia este cea mai înaltă dovadă a aderării la comunitatea creştină, la Biserica lui Cristos. Luând din potirul euharistic greco-catolic, urmând aceeaşi logică, pare încălcată dogma unei singure Biserici adevărate. Chiar şi aşa, atitudinea celor experţi în a murdări biografii, exagerându-le „petele” până la expresionismul grotesc, mă oripilează încă.
Îmi amintesc de un episod în care un pastor baptist clujean, suferind de retinopatie diabetică, a fost întâmpinat de medicul oftalmolog cu următoarele cuvinte:
„- Ce profesie aveţi dvs?”
„-Sunt pastor, scriitor şi evanghelist”.
„-Învăţaţi repede scrierea pentru orbi. Curând veţi orbi!”
Un alt medic, acelaşi pastor, aceeaşi boală:
„-Ce profesie aveţi?”
„-Sunt pastor, scriitor şi evanghelist.”
„-Sunteţi pastor şi evanghelist. Haideţi să găsim împreună soluţii pentru ca să puteţi trăi cu boala dvs!” 

Şi în acest paragraf din viaţa Bisericii Ortodoxe, voci înţelepte, ataşate convingerilor ortodoxiei, dar şi purtătoare ale plinătăţii Duhului, ar fi transmis Mitropolitului: „Frăţia ta, ne pare rău că folosim doar situaţii tulburi în care să ne exprimăm dragostea şi recunoştinţa noastră pentru dvs. Alegerea dvs. în postul de mitropolit a dat un suflu nou Bisericii Banatului, o mireasmă mereu proaspătă şi mereu ortodoxă. Nu înţelegem pe deplin actul dvs euharistic în Biserica Greco-Catolică. Dar credem că se vor lămuri în curând toate neînţelegerile. Deasemenea, vă asigurăm de sprijinul Bisericii Ortodoxe şi de iubirea veşnică pentru dvs. a Domnului pe care Îl slujim şi Îl propovăduim. Sunteţi al nostru şi noi suntem ai dvs în Cristos!”

Dacă ni-l imaginăm pe Cristos prezentându-Se la judecată cu canonul în faţă, socotind fiecare încălcare a Legii, dacă ni-L imaginăm pe Mântuitor deschizând şi închizând porţile Împărăţiei pe criterii confesionale, ne imaginăm un Cristos fals. Pe mine mă deranjează tot mai mult că ţinem mai mult la imagine (a noastră, a bisericii noastre, a naţiei noastre) decât la Isus şi la cei de lângă noi. Şi, în cinstea imaginii, îi ponegrim pe cei care, din nebunie, din iubire, sau din nebunia iubirii, îndrăznesc să facă mai mult pentru frăţietatea creştină, pentru umanitate, în general. Sau îndrăznesc să greşească, în acelaşi mod în care noi am fi dorit să o facem, dar nu am avut nicicând curajul necesar.
Să ne amintim cuvintele Domnului Isus: „Milă voiesc, iar nu jertfe”. Căci până şi jertfa nu arde decât aprinsă de focul iubirii, în care iubire, mila este cuprinsă şi făcută desăvârşită!
Cristos S-a înălţat! Fie şi ale noastre inimi înălţate deopotrivă cu Făptura Sa divină!

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în jertfe, milă, Nicolae Corneanu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Milă voiesc, iar nu jertfe

  1. Marius T zice:

    Domnul I(i)sus sa reverse harul Sau peste tine si sa te ajute sa scrii ca si pana acum…plin de ravna si credinta…ma bucur foarte mult pentru ceea ce faci…esti o incurajare pentru noi tinerii…As vrea ca Cel de sus sa te tina neclintit in Adevarul Scripturii pentru a fi o pilda, o invatatura pentru cei credinciosi si necredinciosi…….Domnul cel Sfant,Sfat,Sfant fie mereu cu tine!Fii binecuvantat frate intru Cristos!!

  2. Maria-Elena zice:

    Nicolae Corneanu.O voce blanda,o inima intelegatoare fata de cei defaimatori la adresa lui,o iubire nespusa pentru Hristos,un suflet viteaz ce pune steagul acestei iubiri deasupra oricarei confesiuni,si crede asa cum ceilalti nu o fac,ca greco/romano-catolicii,neoprotestantii…se inchina la Acelasi Domn Isus Hristos.Un suflet ce trece dincolo de politica,de dogma si se lasa inaltat de domnia dragostei.De la calugari,la mireni,de la teologi la ierarhi,au cautat argumente impotriva gestului sau prin cartile de teologie si doctrina,pacat insa ca nu au privit si inspre inima nepartinitoare a Domnului Isus.Domnul si Dumnezeu nostru sa le minuneze si inima lor,cu Iubirea ce nu se lasa ingradita!Mi se umple inima de bucurie vazand ca mai sunt pe langa parintele Corneanu,si alti parinti ai Iubirii.De pilda,parintele Teofil Paraian.(http://www.youtube.com/watch?v=1LWjye9zQ6A&feature=related )Apreciez mult oamenii care trec peste mandria confesiunii.Fii binecuvantat Andrei,si Domnul fie slavit ca ai o inima mare,sa abordezi aceasta problema,dat fiind ca s-ar zice ca nu ai nici o legatura cu nici una din confesiuni.Aceasta demonstreaza insa,ca legatura exista,lasandu-te prins”cu funii de dragoste”,spre implinirea dorintei Domnului Isus de a ne vedea uniti.

  3. E frumos ce scrii… si profund si adevarat. Pacat ca sunt prea putine voci in directia asta care sa se faca auzite.O intrebare: nu te-a „mustrat” nici un ortodox/catolic ca scrii „Isus” in loc de „Iisus”?Desi apartin unei biserici evenghelice, cand scriu ceva care se adreseaza tuturor confesiunilor, prefer sa ma fac „iudeu cu iudeii” si scriu „Iisus”, ca sa evit multe discutii interminabile pe subiectul „transliterarea corecta a numelui Iesua in lb romana”. Numai bine!

  4. Va multumesc tuturor pentru comenturi! Desigur, este o mica problema in ceea ce priveste scrierea in romaneste a Numelui Domnului Isus. Catolicii si protestantii scriu „Isus”, iar ortodocsii doar „Iisus”. Suntem insa cu totii de acord ca e mai putin important cum se scrie numele Domnului, esential fiind insa cine este El pentru tine, indiferent de apartenenta confesionala!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s