Dinamica pătimirii



N. mi-a fost o vreme însoţitor pe drumul spre Cristos, pe când nu ştiam prea multe despre El, dar eram dornic a-L afla. Îmi amintesc râvna lui de la început, întrebările multe, experienţele minunate ale dragostei dintâi. Când mă gândesc însă la viaţa lui spirituală de atunci, ca o radiografie premonitorie îmi apar în minte spusele lui: „mulţi creştini văd convertirea ca fiind finish-ul vieţii de credinţă, când, de fapt, profunda apropiere de Domnul Isus e doar startul cursei spre El”. Auditoriul era încântat de marile şi adevăratele lui cuvinte. Am rememorat acest episod al vieţii lui, de curând, când mi-a fost îngăduit a mă întâlni iarăşi, preţ de câteva clipe, cu N. Startul bun nu a însemnat finish-ul cu Dumnezeu. Încă păstrez speranţa unei întoarceri la iubirea primordială, în cazul lui. Dar ce se va întâmpla cu N. ţine deja de tainica întâlnire a harului divin cu disponibilitatea lui, în spaţiul liberului său arbitru. Am încercat să merg pe firul evenimentelor, ca să-mi dau seama unde traiectoria spre cer a fost părăsită. Şi, prin acest demers, am realizat cât de valoroasă e, pentru practica Bisericii, descrierea treptelor păcatului, după sfântul Nicodim Aghioritul.

Ne spune sfântul că prima treaptă a păcatului este să faci binele cu un scop rău. De pildă, să faci milostenie în gura târgului, atrăgând atenţia asupra ta. Grăitoare sunt cuvintele filocalice: „judecata lui Dumnezeu nu priveşte la cele făcute, ci la scopul celor făcute”. A doua treaptă este încetarea cu totul a binelui. Când ne lipsim cu totul de mersul la biserică, de exerciţiile spirituale, de nevoinţă, de ajutorul acordat aproapelui în nevoie, am păşit deja aici. Trăim momentul în care preotul ne enervează la culme, când vocile cantorului şi ale coriştilor, alături de acompaniamentul cu orga devin insuportabile, când toate acţiunile sociale nu mai prezintă nici un interes, când spunem categoric: „am lucrat destul pentru Biserică, pentru familie, pentru oameni. Să mai lucreze şi alţii!” Urmează a treia treaptă, momeala. Doar un gând trece prin mintea noastră, e pasager, vioi, pare străin de caracterul nostru: „ce-ar fi dacă tu…?” Acum însă, la treapta aceasta, el grăieşte, momeşte, bântuie, atacă, dar lăuntrul nostru tace. În a patra treaptă, începem să stăm de vorbă cu ispita. „Ce-ar fi dacă tu…” îşi găseşte răspuns în noi: „ce-ar fi dacă eu…” E pasul unirii, consimţirii cu gândul păcătos. În a cincea treaptă, apare lupta. Ne dăm seama de pericol, natura cea nouă se războieşte cu pofta lăuntrului. E bătălia între „da” şi „nu”, „a urma gândul păcătos” şi „a refuza păcatul”. Treapta a şasea este învoirea. „Da, ai dreptate, gândule! Aşa voi face, cum spui tu!” Treapta a şaptea este păcatul cu mintea (Sf. Maxim Mărturisitorul). Suntem în punctul în care se derulează păcatul, în mintea noastră, în cele mai mici şi aparent împlinitoare aspecte. Imaginaţia ne e captivă. Simţim plăcerea trupului, desfătarea simţurilor, ne vedem numărând banii sau cheltuindu-i prin supermarketuri, întrezărim clipa în care batem cu pumnul în masă, arătându-le tuturor cine e şeful. Săvârşirea păcatului este treapta a opta. În pasul al nouălea, apare obişnuinţa. Cădem în păcat pentru că ne-am obişnuit cu el, a început să facă parte integrantă din viaţa noastră. Urmează apoi treapta a zecea, împătimirea. Am căzut din păcat în patimă. Suntem robiţi, fără păcat „nu putem”. „Cine face păcatul este rob al păcatului” – Ioan 8, 34. Iată ce minciuni ne vâră satan în minte: „Asta e; acum nu mai e cale de întoarcere”, „dacă tot păcătuiesc, măcar să o fac cum trebuie”, „cele de dincolo le-am pierdut, să mă bucur de viaţă”. Urmează treapta deznădejdii. Încet-încet, frământarea lăuntrică ia un alt sens: „vezi ce om eşti?”, „nu eşti bun de nimic”, „nu eşti în stare”, „te aşteaptă Iadul”. Să ne ferească Domnul de cea din urmă treaptă, sinuciderea.

Vă povesteam mai sus de N., un om care-L căuta pe Dumnezeu cu multă pasiune cândva. Şi vă spuneam că am încercat să merg pe firul evenimentelor, ca să-mi dau seama unde traiectoria spre cer a fost părăsită. Şi abia acum, având înaintea mea mirobolantul model al dinamicii pătimirii, îmi dau seama… Abia acum realizez că problema începe nu când te bântuie gândul păcatului, nici când înfăptuieşti păcatul, ci cu mult înainte. În punctul acela în care nu mai faci bine de dragul lui Cristos, ci de dragul tău. Şi se continuă cu episodul acela în care nu mai găseşti ca fiind pline de sens, împlinitoare, clipele de părtăşie cu Domnul şi cu semenii tăi. Aşa a fost cu N. Nu a mai mers la slujbă, nu a mai deschis Biblia, nu s-a mai întâlnit cu Isus, nici direct, nici prin cei în nevoie.

Preaiubiţilor, cu multe păcate ne confruntăm şi noi, în viaţa noastră. Nu suntem cu nimic mai buni decât N. Să ne amintim însă că, oriunde am fi, pe orice treaptă a păcatului, Domnul Isus Cristos este soluţia despătimirii noastre. Să fim conştienţi de iubirea Lui, de puterea Lui de reabilitare, şi să ne umplem de bucurie ştiind că mare îndurare ni s-a făcut să avem un Mântuitor milos, blând, cunoscător al zbaterilor noastre! Să ne legăm tot mai tare de El, cu speranţă, şi nu cu disperare! Să cerem, să căutăm, să batem la porţile Inimii Lui! Oh, cu cât drag ne va primi, cu câtă grijă ne va tămădui rănile, cu câtă tenacitate va schimba consecinţele căderii noastre în pricini de ridicare a celorlalţi răniţi ai Lui! Haideţi, împreună, să coborâm treptele pătimirii şi să le urcăm pe cele ale libertăţii în virtute!

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în despatimire, dragostea dintai, rob pacatului, treptele pacatului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Dinamica pătimirii

  1. LoveDivine zice:

    Foarte interesant cu ce încep treptele păcatului: a face binele cu un scop rău. Mi-a dat de gândit începutul acesta al sfârşitului. De multe ori facem lucruri bune, dar cu motivaţii greşite, ceea ce nu numai că anulează ce am făcut, ci ne împinge încet, dar sigur, în păcat. Îmi aduc aminte de reflecţia „Chimia râvnei”. M-a marcat în mod special tocmai pentru că sunt o persoană plină de râvnă, dar componenţa acestei râvne îmi ridică deseori probleme. Suntem şi noi de multe ori ca şi slujitorul, care vrea să facă binele, dar focul său nu e întreţinut de Duhul Domnului. "Rezultatul râvnei lucrătorului X, concurent al cununei împărăţiei veşnice: Greutatea totală: 100 kg. Din care: 7 părţi interese materiale, 16 părţi ambiţii personale – lucrarea eului -, 15 părţi mândrie religioasă, 11 părţi iubirea de a conduce, 10 părţi fundamentalism, 18 părţi dorinţa de a fi lăudat, 13 părţi iubirea darurilor sale. Total: 90 kg, lemn, fân, trestie. 3 părţi dragoste de Dumnezeu, 4 părţi iubire de fraţi, 3 părţi râvna pentru evanghelizare. Total: 10 kg aur, argint şi pietre scumpe." Domnul să ne ajute să întreţinem focul Lui în noi şi să nu încercăm să aducem un foc străin înaintea Sa.Multe binecuvântări!„Întăreşte-te şi îmbărbătează-te şi lucrează; nu te teme şi nu te spăimânta. Căci Domnul, Dumnezeul meu, va fi cu tine.” 1 Cronici 28:20„Voi spune lucrările Tale cele puternice Doamne, Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea ta şi numai pe a Ta.” Psalmul 71:16

  2. Asa e. Nu esti singura. In general, ma regasesc in toate reflectiile mele, de partea cea rea a baricadei. Una dintre fatadele credintei este si dorinta de recompensare sociala, adica incercarea omului de a folosi chiar si spiritualitatea sa in scopul atragerii atentiei celorlalti. Poate de asta spunea Traian Dorz: "noi, predicatorii, ne-am cam luat recompensa aici". Domnul sa aiba mila de noi! Multumesc pentru interesul pentru reflectii si pentru comentariu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s