Cum și de ce postim?


Perioada în care am pășit este una în care Biserica ne invita la a ne pregăti sufletele pentru prăznuirea adecvată a Sfintelor Paști. De aceea, mi se pare folositor să ne aplecăm, vreme de o reflecție, asupra problematicii Postului, tocmai pentru ca această perioadă să fie una rodnică spiritual, una care să ne transforme mai mult în asemănarea cu Domnul nostru, alături de care și prin mila căruia nădăjduim și noi, nevrednicii, să experimentăm Învierea sufletelor noastre. Eu însumi, culegând date pentru această scriere, am fost surprins de multitudinea aspectelor legate de Post pe care nu le-am știut niciodată, sau, dacă le-am știut, le-am neglijat peste măsură.

Omul a fost chemat la Post, la înfrânare trupească și sufletească, înainte de căderea lui în păcat: ”Și Domnul Dumnezeu a poruncit omului, zicând: ‚Din orice pom din grădină poți să mănânci în voie. Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, pentru că, în ziua când vei mânca din el, vei muri negreșit‘.” (Geneza 2, 16-17). Spun Sfinții Părinți că Dumnezeu l-a chemat pe om să găsească împlinirea nevoilor în Dumnezeu, să transforme foamea și setea fizice în foame și sete spirituale. Viața era dată de Dumnezeu, era în Dumnezeu. Iar planul divin presupunea ca omul să-și caute hrana mai cu seamă în El: ”…omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice iese din gura Domnului” (Deuteronom 8, 3b). Când a păcătuit, refuzând să țină postul pe care Dumnezeu i l-a cerut, omul a afirmat, prin neînfrânarea lui, că nu Dumnezeu este unica sursă a vieții, ci că existența, desăvârșirea și puterea stau în materie.

Dacă omul de dinaintea căderii era chemat la postire, cu atât mai mult omul de după cădere, care a dobândit o natură coruptă, are nevoie de post. Aproape toți creștinii știu că Postul este o practică importantă creștină. Ceea ce nu știu mulți creștini este faptul că postul poate fi și inutil, atunci când nu este ținut după recomandările divine. Sunt dure cuvintele lui Dumnezeu, transmise poporului prin glasul profetului Isaia: ”Acesta este postul pe care l-am ales Eu? O zi ca să-și smerească omul sufletul, să-și plece capul ca papura și să-și aștearnă sac și cenușă? Vei numi aceasta post și zi plăcută Domnului?” (Isaia 58, 5). În aceeași direcție, Sfântul Ioan Gură de Aur predica comunității ecleziale din timpul lui: ”Să nu suferim în zadar osteneala postului și să pierdem și plata lui, că se poate să ducem și osteneala postului și să nu luăm nici plata lui. Cum? Când de bucate ne depărtăm, dar de păcate nu ne lepădăm. Când carne nu mâncăm, dar mâncăm casele săracilor. Când nu ne îmbătăm cu vin, ci cu pofta cea rea. Când toată ziua stăm nemâncați, dar o petrecem în priveliști desfrânate. Iată osteneala postului, dar plata lui nicăieri”. Ce lipsea postirii poporului evreu în timpul proorocului Isaia? Ce lipsea postirii poporului creștin în timpul păstoririi Sfântului Ioan Crisostomul? Dimensiunea spirituală. Postul se limita la o înfrânare a pântecelui, nu și a pornirilor rele ale inimii. Postul se oprea la restricții exterioare, pe când lăuntrul, mult mai de preț în ochii lui Dumnezeu, rămânea netransformat.

Se naște atunci o întrebare legitimă: ”cum să postim ca să fim plăcuți lui Dumnezeu?”, ”cum să postim ca înfrânarea noastră să nu fie zadarnică?” Un post primit de Dumnezeu este cel descris de Domnul Isus: ”Când postiți, nu fiți triști ca ipocriții, căci ei își strâmbă fețele, ca să arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun: și-au primit răsplata. Dar tu, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, care este în ascuns. Și Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti” (Matei 6, 16-18). Dumnezeu iubește postul ținut în taină. Postul nu este spre lauda noastră înaintea celorlalți oameni, postul cel adevărat ține de intimitatea relației noastre cu Dumnezeu. Când ne arătăm semenilor că postim, ne luăm răsplata din aprecierea (sau invidia) lor. Dar când facem din postire o jertfă discretă și doar de Dumnezeu știută, Dumnezeu însuși ne recompensează. Apoi, un post veritabil este celebrat în sfințenie: ”Nu este acesta postul pe care l-am ales Eu: să dezlegi lanțurile răutății…?” (Isaia 58, 6a). Noi suntem chemați să trăim în sfințenie în fiecare zi. Dar, în perioada Postului, în mod deosebit, suntem îndemnați să trăim curat, să evităm orice prilej de păcătuire, să ne păzim ochii, urechile, pașii, vorbirea și gândirea. O altă componentă a Postului, deloc de neglijat, este împletirea înfrânării trupești cu milostenia: ”Nu este acesta postul pe care l-am ales Eu: să împarți pâinea ta cu cel flămând și să-i aduci în casa ta pe săracii care rătăcesc fără adăpost? Când vezi pe cel gol, să-l îmbraci și să nu te ascunzi chiar de semenul tău?” (cf. cu Isaia 58, 7). Vrem ca postirea noastră să ne fie spre folos spiritual? Să avem grijă să ne arătăm sensibili la necesitățile celor din jur. În sfârșit, nu-mi pot imagina o zi de Post fără rugăciune. Spune Domnul Isus: ”Dar acest soi de demoni nu poate fi scos cu nimic în afară de rugăciune și de post” (Marcu 9, 29).

Atunci când diavolul l-a amăgit pe om să nu țină postul pe care Dumnezeu i l-a dat prin poruncă, cel rău le-a făcut protopărinților noștri următoarele promisiuni: ”nicidecum nu veți muri”, ”când veți mânca, veți fi ca Dumnezeu”, ”veți cunoaște binele și răul” (Geneza 3). De atunci încolo, omul e dator să moară, natura lui s-a pervertit, îndepărtându-l de Dumnezeu, iar, deși gustă atât din bine, cât și din rău, rămâne adesea dezorientat moral și lipsit de discernământ spiritual. Toate făgăduințele satanei s-au dovedit înșelătoare. Dar, oridecâteori un om se întoarce la Dumnezeu, prin Calea pe care El a pregătit-o în acest scop, adică prin Fiul Său, Isus, Dumnezeu lucrează în viața acelei persoane viața cea veșnică (”nicidecum nu veți muri!”), clădește în ea caracterul Său (”veți fi ca Dumnezeu!”) și o echipează nu doar cu putere de a distinge ce e dumnezeiesc de ce e drăcesc, ci și cu forță de a alege calea cea dreaptă (”veți cunoaște binele!”). Atunci ”tu vei chema și Domnul va răspunde, vei striga și El va zice: Iată-mă! (Is. 58, 9a), ”vei fi ca o grădină udată și ca un izvor ale cărui ape nu seacă” (Is. 58, 11b), vei avea o relație cu Dumnezeu și, implicit, viață din El. Atunci, ”lumina ta va răsări ca zorile… și dreptatea ta va merge înaintea ta” (Is. 58, 8), adică vei fi ca El, Soarele Dreptății. ”Slava Domnului te va însoți” (Is. 58, 8b), ”Domnul te va călăuzi neîncetat” (Is. 58, 11a), ”cei care ies din tine vor reconstrui vechile ruine” (is. 58, 11a), cu alte cuvinte, vei vedea binele și răul în lumina lor adevărată, pentru că Domnul te va călăuzi spre a aprecia lucrurile la justa lor valoare.

Preaiubiților, Postul nu este vreo formulă magică care să înlocuiască nevoia noastră de convertire la Cristos. Expresie însă a pocăinței, ținut fiind după rânduiala lui Dumnezeu, în taină, în sfințenie, în milostenie și-ntr-un spirit de rugăciune, Postul ne devine prilej de a ne uni cu Postitorul Isus, Cel care este viața, caracterul și înțelepciunea lui Dumnezeu pentru noi. A doua duminică din Post, spune Papa Benedict, ”este invitația de a ne depărta de zgomotul cotidianului pentru a ne cufunda în prezența lui Dumnezeu. El vrea să ne transmită în fiecare zi un Cuvânt care pătrunde în profunzimile spiritului nostru, unde discerne binele și răul și întărește voința de a-L urma pe Domnul” (Mesajul Papei pentru Postul Mare).

”Când un împărat vrea să-și captureze dușmanii, mai întâi le taie apa și mâncarea, și astfel dușmanii se predau răpuși de foame. Tot așa și cu patimile cărnii: dacă omul se luptă cu armele postului și ale foamei, dușmanii se retrag vlăguiți din sufletul lui” (Pateric). Doamne Isuse, ajută postirii noastre și fă din înfrânarea trupului și a sufletului prilej de biruință!

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cum și de ce postim?

  1. Calipar ion zice:

    Domnule doctor, sunt foarte frumoase aceste invataturi .Va multumesc si as dorii sa vorbesc cu dumneavoastras despre un ajutor spiritual dar si unul medical pt mine si fiul meu care sufera de o boala rara iar acum a cazut in depresie ,acesta este nr meu de telefon:0760278562 si daca doriti sa vorbim, va rog doar un mesaj sa-mi dati. Va multumesc si Dumnezeu sa va rasplateaca efortul pentru impartasirea Cuvantului LUI!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s