Noaptea judecării Domnului Isus


Da click pe linkul de mai jos pentru a audia această predică: http://embed.trilulilu.ro/audio/Andreimedstud/5786f12a4123cf.swf

E liniște și întuneric în Israel. Doar grădina Ghetsimani, împreună cu Tatăl din ceruri și oștirile cerești, sunt martori tăcuți ai agoniei Domnului. Dintr-o dată, mulțime de bărbați, cu mare alai și cu multe torțe, tulbură pacea cetății. În mare grabă, aceștia, soldații, Îl duc pe Isus spre casa lui Ana și a lui Caiafa, unde va fi judecat.

Procesul lui Isus încalcă toate rânduielile prevăzute de legea cea veche: judecata se desfășoară noaptea; Domnul e trimis de la Ana la Caiafa fără să existe termenul minim de o zi solară între audiențe; supliciile, interzise categoric altădată, abundă acum, iar condamnarea se face fără ca cel puțin declarațiile a doi martori să coincidă. Dar așa trebuie să fie, pentru că noaptea judecării Domnului Isus este noaptea acuzațiilor nedrepte!

Ana fusese destituit din conducerea Sinedriului cu cincisprezece ani în urmă. Oamenii îl respectau însă ca o autoritate religioasă a vremii. De aceea, prima înfățișare o are Domnul cu el. Dilema acuzării este găsirea argumentelor potrivite pentru ca Domnul Isus să fie găsit vinovat de instigarea poporului la revoltă. Dar răspunsul lui Cristos nu confirmă cele gândite de Ana: ”De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit. Iată, ei știu ce le-am spus!” (In. 18,21). Soldatul, indignat de răspunsul ferm al Domnului, Îl lovește. Însă Isus nu-i întoarce gestul. Pentru că adevărata victorie nu este să-i birui pe ceilalți, ci să te birui pe tine însuți. Iar felul în care te comporți cu cel care te acuză pe nedrept arată cine îți este stăpân.

Noaptea judecării Domnului Isus este și noaptea avertizărilor escatologice. Isus Se află acum la cea de-a doua etapă a judecării Sale, înaintea actualului mare preot, Caiafa. Caiafa trebuie să fie prudent. Orice întrebare despre dogmă ar stârni dispută între farisei și saduchei, care interpretează diferit Scripturile. Orice întrebare despre sistemul politic sub care se află Israelul ar stârni dispută între iudei și romani. Un singur punct îi unește pe toți: Templul din Ierusalim. La Templu, vin să se închine fariseii. Templul este locul venerat și de saduchei. Până și romanii privesc cu admirație Templul, la reconstruirea căruia și-au adus și ei contribuția. De aceea, acuzatorii mincinoși rup din context spusele Domnului, cum că El poate să strice Templul și să-l zidească iarăși în trei zile, și le aduc acum înaintea acuzării. Însă Isus tace. Supărat, Caiafa se ridică și afirmă: ”Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu!” (Mt. 26,63). Iar tăcerea Domnului e întreruptă de invocarea lui Dumnezeu, în Numele Căruia venise. Acum Isus vorbește: ”Tu ai zis. Ba vă spun: de acum Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului” (Mt. 26,64). Caiafa e evreu și-i e de neconceput ca Dumnezeu să existe și-n persoana Fiului Său. Caiafa e saducheu și nu crede în viața de Apoi. Însă cel mai tare îl înspăimântă pe Caiafa perspectiva unei judecăți viitoare. O judecată în care Cel osândit azi, mâine va fi Măreț Judecător. Oh, câte secrete ascunde și el! Oh, câte păcate a generat și trăirea lui! Dar Isus rostește aceste cuvinte memorabile, prin care anunță venirea Lui. Căci noaptea judecării Domnului Isus este și noaptea avertizărilor escatologice. În noaptea aceasta, ni se spune din nou să ne pregătim pentru înfricoșătoarea judecată a Domnului!

Noaptea judecării lui Isus este noaptea părăsirii de către prieteni. Un ucenic Îl vinde pentru treizeci de arginți, un altul Îl tăgăduiește. Mă întreb, iubiți cititori, oare ce Îl doare mai tare? Loviturile bicelor care sfâșie carnea sau trădarea prietenilor care-I sfâșie inima?

Însă, preaiubiților, noaptea judecării Domnului Isus nu este doar noaptea acuzațiilor nedrepte, nu este doar noaptea avertizărilor escatologice, nu este doar noaptea solitudinii, ci este și cale spre ziua reabilitării noastre. Urmează judecarea Sa de către Pilat, osândirea la moarte, crucificarea Sa. Dar nimic nu scapă de sub atenta împlinire a voinței divine. Isus va fi răstignit pe cruce, dar acolo, chiar acolo, pe cruce, ne va îmbrățișa pe noi, pe fiecare, și ne va uni cu Dumnezeu: ”Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, neținând cont de păcatele ei și punând în noi cuvântul reconcilierii” (2 Cor. 5,19).

Ce mare onoare: un Rege să moară în locul unor robi; un Crin să se frângă și zdrobirea Lui să ajungă până la noi, îmbiindu-ne a răspunde chemării Sale prin convertirea noastră! Să ne amintim de moartea Lui, ca să avem tăria permanentă de a recunoaște nevrednicia noastră și mărimea iubirii Sale de nedescris!

Isus a fost judecat, pentru ca noi să fim reabilitați! Iar noaptea osândirii Lui este cale spre ziua împăcării noastre cu Tatăl și a unora cu ceilalți.

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Cruce, Omul Durerii, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s