Postirea de egofilie


Pe când Isus nu coborâse din slavă și nu înnoise lumea, dintr-o sete teribilă de Dumnezeu, preoții evrei înnăspriseră legea jos, în vederea dobândirea milostivirii celei de Sus. Așa se face că Legea căpătase noi și noi interdicții, asuprind peste măsură de mult trupul și amărând nefolositor de tare sufletul. Au trecut milenii de atunci, fața pământului s-a curățat cu Sângele iertării, dar formele înlocuind fondul au rămas să conducă dorințele noastre de a căpăta bunăvoința divină. Iată de pildă exemplul acesta! Liderii iudei le interzic și azi credincioșilor să desfășoare anumite lucrări în ziua sfântă a sâmbetei. Chiar și călătoriile pe distanțe mari nu se pot realiza. Există însă o singură excepție: o veche dispensă dă libertate deplasării, doar pe apă. Companiile aeriene s-au folosit de această breșă, proiectând voiajul ideal pentru evreu în ziua de sabat: sub fiecare scaun unde un iudeu călătorește, așază o pernă cu apă, astfel ca excepția să se împlinească, iar evreul să poată călători pe apă.

Mi-a căzut bine auzul acestei povestiri și mi s-a părut de folos să o împărtășesc cu dvs., în acest timp în care Biserica ne pune înainte rânduiala Postului, spre pregătirea rememorării pătimirii și a învierii Mântuitorului. Căci, nu-i așa, de câte ori nu Îl fentăm pe Dumnezeu, înmiresmându-ne exteriorul și lăsându-ne neatins lăuntrul, chiar prin postirea noastră! Pentru mulți dintre noi, postul a devenit un simplu regim alimentar, un strigăt manipulativ spre Dumnezeu (”Vezi, Doamne, câte fac pentru tine! Ia aminte la rugăciunile mele și caută degrabă să le împlinești!”) și o epatare grosolană și ostentativă înaintea semenilor (”Eu astăzi țin post, nu pot să mănânc din bucatele cu care mă servești! Tu nu postești?”).

Postul este un mijloc extraodinar pe care Dumnezeu ni L-a pus la dispoziție în vederea creșterii întru asemănarea cu El. Prin post începem să ne simțim. Prin cura alimentară propusă de post, ne simțim trupul, cerându-ne hrană. Dintr-o dată, postind, trupul nu ne mai conduce acțiunile, pântecele nu ne mai este stăpân, iar poftele nu ne mai stăpânesc. Apoi, noi ne simțim și sufletul, ne aplecăm asupra simțămintelor, gândurilor și pornirilor, le vedem așa cum sunt, le analizăm în lumina Scripturii, și nu le permitem celor rele să se exprime în păcate și patimi. Și, în cele din urmă, pătrundem prin rugă, meditare și sfântă lectură, în cea mai adâncă încăpere a noastră, spiritul, duhul, curățăm fereastra sa și lăsăm să pătrundă lumina în noi, ca o pregustare a Luminii lui Cristos pe care o vom primi la praznicul Învierii. Prin post, începem să ne simțim. Luăm act de noi înșine. Ne luăm în stăpânire întru totul, trup, suflet și duh, cum bine spunea sfântul Grigorie Palama: ”Postul acela este adevărat care este prezent în toate, pe toate le curăţeşte şi pe toate le vindecă”. Și abia acum facem cel mai important pas: ne apucăm pe noi înșine și ne dăruim Domnului: ”Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să vă oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual” (Romani 12, 1).

Iată cum se naște egofilia: aparent căutăm să ne simțim bine, să ne punem în centrul atenției, să nu-i vedem pe ceilalți și să nu ne pese de ei, în vreme ce, cu adevărat, nu ne-am întâlnit niciodată cu noi înșine, cei reali. Însă la nimic nu ne folosește ”postul”, dacă nu renunțăm la egofilie, la a ne perverti țesătura lăuntrică. Ci lucrător devine Isus în noi când începem să ne respectăm trupurile, sufletele, duhurile și veșnicia. Iar de ne e prea greu să ne stimăm, să-L chemăm pe El să ne vindece și să ne redea comunității iubirii pe care El Și-a născut-o în Cer și pe pământ. Așa făcând, postul nostru ”va învața liniște și va fi înaintemergătorul tuturor celorlalte fapte” (Sf. Isaac Sirul).

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s