Singura putere de a schimba o avem asupra noastră înșine


133374_4074176449721_804618409_o L-am întâlnit pe părintele Marius Corlean în spațiul virtual. Se așezase descoperit, vulnerabil, în fața pietrelor pe care le aruncau tinerii răniți în toți păstorii sufletești ai Bisericii de Răsărit. Am admirat deschiderea, onestitatea, smerenia. Dar cel mai mult am fost mișcat de asumarea sa. Putea să se erijeze într-un apărător zelos al Bisericii Ortodoxe și să dea de pământ cu toți cei pe care-i doare faptul că nu găsesc în Biserică modele, căldură, acceptare, aplecare spre ei. Putea să-i aprobe în taină și să afișeze contrariul. Dar a ales varianta curajului…

Iubiții mei, odinioară, Isus Domnul a stins mânia, dăruindu-Se pe altarul Crucii. E nevoie, măcar din când în când, să mai pășim și noi în dimensiunea Noului Legământ. E util, pentru cauza lui Cristos, pentru noi și pentru omenirea întreagă, să nu ne mai batem cu armele morții pe tărâmul Învierii. E necesar, în mijlocul unei nații atât de înclinate spre fundamentalism, violență și dezbinare, să ne oferim pe noi înșine spre potolirea mâniei mulțimii, în esență drept-căutătoare, dar strâmb călăuzite și imature în reacții. Să-l ascultăm, deci, pe invitatul meu!  (Andrei Pătrîncă)

M-am hotărât să scriu câteva rânduri. Nu ştiu dacă am dreptate, pentru că lucrurile oricum au o complexitate care sigur unui om – oricât ar fi el de dotat – îi scapa. După ce am citit comentariile –cu privire la subiectul ”Impozitarea veniturilor cultelor”-, încercând să fiu cât mai atent şi să empatizez cu fiecare, am rămas cu un fel de durere. Şi vreau şi eu să plâng în felul meu de durere către oameni. Vreau să dialoghez pur şi simplu şi vreau să dialoghez sincer. Fără patimă, fără pretenţii de revendicare a unui adevăr sau altul.

Mă regăsesc în frustrările multora. Am avut etapele mele în care am fost revoltat. Supărat pe sistem, pe nedreptăţi, pe neadevăruri, etc. Am încercat să schimb lucruri, să mă cert cu oamenii, să fiu agresiv în punctul meu de vedere. M-am ”certat” chiar şi cu Dumnezeu. Înţeleg fiecare punct de vedere. Da, trăim într-un sistem imperfect, pentru că noi suntem răvăşiţi de neputințe şi slăbiciuni. E bine să ne doară pentru aproapele, ar fi monstruos dacă nu s-ar întâmpla. Vreau şi eu şcoli, spitale, vreau învăţământ de calitate, vreau profesori decenţi şi cu vocaţie, vreau să nu mai văd ipocrizie, vreau mai multă pace… o şi câte mai vreau… Şi atunci când nu mai putem de câte vrem, izbucnim şi rănim.

Da, este un sistem eclesial imperfect. Cu oameni, fie ei şi preoţi, unii minunaţi, unii îndoielnici. Din păcate, niciodată nu a fost altfel. Şi nici nu va fi. Singura putere o avem asupra noastră înşine să ne schimbăm. Şi singura schimbare valabilă este important să înceapă cu noi înşine. Nu o luaţi ca pe o predică. Este doar o mărturie. Violența verbală şi jignirea nu au fost şi nu vor fi constructive. Noi, preoţii, nu suntem nişte monştri. Dacă suntem ceea ce suntem, adică preoți -cel puţin în cazul meu- a fost pentru că am răspuns unei chemări. Pur şi simplu. A fost chemarea unui Dumnezeu de care în tinereţea mea m-am îndoit, cu care m-am certat la modul propriu, dar care m-a lovit cu bunătatea Sa în nişte momente critice din viaţă. Dar acel Dumnezeu -vreau să se înţeleagă foarte clar- niciodată, dar niciodată nu se va descoperi infatuării, neroziei şi mândriei cu pretenţii de atotştiinţa. Diferenţa dintre Dumnezeul imaginat de mintea omenească şi Cel care converteşte inimile sper că fiecare la un moment dat să o înţeleagă.

Nu vreau banii nimănui, nu vreau să fiu povara cuiva și ştiu că mulţi dintre confraţii mei, oneşti şi cu vocaţie, nu vor aceasta. Nu sunt vinovat pentru ”moştenirea” legăturii BOR cu statul. Nu ştiu care va fi viitorul Catedralei Mântuirii Neamului. Sper că nu cel al Sfintei Sofie din Istanbul. Probabil că undeva se va produce o criză şi lucrurile se vor schimba. Să avem înţelepciunea să credem (chiar dacă poate pentru unii este greu) că într-adevăr există un Dumnezeu care chiar poartă de grijă tuturor! Să avem înţelepciunea de a avea răbdare… se vor mai schimba lucrurile… Mai bine să ne cunoaştem în ce avem noi mai bun, să încercăm să facem binele pe care-l putem şi să avem înţelegere şi iubire unii faţă de alţii, chiar şi faţă de popi! Dar dacă este mai uşor să strigăm ”Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!”, atunci fie…

Îmi pare rău de cei care trăiesc greu, îmi pare rău de cei care suferă din cauza neroziei vreunui confrate de-al meu. Îmi pare rău pentru tot ceea ce nu pot schimba în bine. Aş vrea să schimb multe în bine, dar nu pot pentru că sunt un simplu muritor. Dumnezeu poate însă multe!

Preot ortodox Marius Corlean

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Singura putere de a schimba o avem asupra noastră înșine

  1. Mihai Sorin zice:

    @ ” Singura putere de a schimba o avem asupra noastră înșine ”

    Titlul si afirmatia conforma cu acesta din text intra contrdictie flagranta cu adevarul Scripturii din Ieremia 10:23

    ” Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-şi îndrepte paşii ..”

    Ca atare, este necesar a se specifica faptul ca afirmatia din titlu are valabilitate doar in anumite circumstante distingandu-se cel putin trei variante:

    – vointa Lui Dumnezeu in a da omului atat vointa (de a se schimba) cat si infaptuirea cf.Filipeni 2:13
    ” Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.”
    distingem aici cazul in care vointa Lui Dumnezeu coincide cu sau este acceptata de vointa omului

    – lipsa vointei Lui Dumnezeu de a da omului posibilitatea schimbarii vezi impietrirea lui faraon..sau timpul de nebunie al lui Nebucadnetar care a durat pana la limita la care I-a fost dat de sus sa inteleaga atotputernicia LUi Dumnezeu; caz rarisim deobicei dar care totusi se manifesta uneori ( Alte exemple Iuda, Saul dupa ce nu a implinit tot ce i-a fost poruncit si apoi a mers la vrajitoare )

    – vointa Lui Dumnezeu pentru shimbarea omului dar refuzul acesteia din partea omului in baza liberului arbitru. Acesta este cazul cel mai general, Biblia spune ca putini sunt cei ce merg pe calea stramta adica accepta shimbarile Adevarului in viata personala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s