Cum se învinge îndoiala din inimă?


TomaDupă ce s-a arătat Mariei Magdalena, lui Petru și tuturor femeilor mironosițe, apoi, pe drumul spre Emaus, celor doi ucenici, în aceeași zi S-a arătat Domnul și ucenicilor adunați într-o casă din Ierusalim. Ușile casei erau încuiate, de frica iudeilor, însă Isus intră prin ele, pentru că trupul Său nu mai este unul pământesc, ci duhovnicesc. Le dăruiește discipolilor Săi pacea Sa, le arată semnele rănilor cuielor și apoi suflă peste ei Duhul Sfânt. Toma nu este prezent împreună cu ceilalți învățăcei ai lui Cristos. Atunci când vine și i se transmite vestea glorioasei învieri, se arată necredincios: ”Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor și nu-mi voi pune mâna în coasta Lui, nu voi crede” (In. 20,25). De aceea, duminica aceasta este cunoscută în popor ca ”Duminica Tomei”, iar Toma e perceput acum ca fiind lipsit de credință. Într-adevăr, ebraicul ”Thoma” se traduce în limba greacă prin ”Didimos”, adică ”dublu”, ”îndoit”. Am putea spune că Toma era mai sceptic decât ceilalți prieteni ai Domnului, dar Evanghelia după Marcu ni-i descrie pe toți ca fiind necredincioși: ”În sfârșit, S-a arătat și celor unsprezece care stăteau la masă și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră în Cel ce-L văsuseră înviat” (Marcu 16,14).

De la primele momente ale creației, de când protopărinții noștri s-au îndoit de cele transmise lor de Dumnezeu, îndoiala ne urmărește pas cu pas de-a lungul vieții. De aceea, de bun simț pentru noi, creștinii, este să ne punem întrebarea: ”Ce putem face pentru a o învinge?” Să ne lase Domnul în orbecăirea îndoielii permanent sau să ne vină în întâmpinare, aprinzând în noi și ținând treaz permanent focul credinței?

În textul Evangheliei după Ioan, găsim scris că Domnul Isus a suflat peste discipolii Săi Duhul Sfânt (Ioan 20,22). Eu cred că îndoiala se învinge prin lucrarea Duhului Sfânt în noi. Sfântul Paul, adresându-se Bisericii din Corint, spune: ”De aceea vă zic că nimeni, dacă vorbește prin Duhul lui Dumnezeu, nu spune: Isus să fie anatema! Și nimeni nu poate zice: Isus este Domnul decât prin Duhul Sfânt” (1 Cor. 12,3). Îmi amintesc de mine, în primii ani ai căutării lui Dumnezeu. Ascultam predici, rugăciuni, și mă străduiam, cu tot dinadinsul, să înțeleg și să cred mesajul lor. Și, cu toate acestea, nu pricepeam nimic. Într-o zi însă, lumina harului lui Cristos m-a conștientizat de lucrarea măreață de mântuire a Domnului Isus pentru mine și-n locul meu. Și-atunci am înțeles că Spiritul Sfânt mi-a atins și copleșit sufletul. În duminica aceea însă, Duhul Sfânt nu fusese dat în plinătatea Lui, pentru că Isus nu era încă înălțat. Teologii spun că sunt două semnificații deosebite ale suflării Duhului Sfânt peste ucenicii Lui. Prima, dogmatică, este aceea că, prin acest gest, Cristos avea să fie descoperit drept Cel care are putere să dea Spiritul Sfânt. Domnul Isus este Una cu Tatăl, în Sfânta Treime, iar autoritatea Lui este aceeași cu a Tatălui, cu care este de-o Ființă. Și mai este o aplicație, de astă dată practică, în suflarea Duhului Sfânt peste ucenici, în noaptea Învierii: Domnul voia să înscrie în discipolii Săi, de atunci și de peste veacuri, gândul că fără Duhul Sfânt, lucrarea Împărăției nu poate fi împlinită. Oricât ne-am strădui noi, fără asistența Duhului Sfânt, nimic nu putem face trainic, veșnic, pentru înaintarea Evangheliei. Și asta pentru că îndoiala se învinge prin lucrarea Duhului Sfânt, nu prin sforțările noastre omenești.

                Ne punem apoi întrebările: ”Unde era Toma în seara în care Domnul se arată fraților Săi?”. ”De ce n-a fost prezent la întâlnirea cu ceilalți ucenici?”. ”S-ar mai fi îndoit el dacă ar fi fost în foișorul de sus, în duminica învierii?” Scriptura nu spune unde era Toma când Domnul li s-a arătat celorlalți. Știm sigur că nu era acolo. Și mai știm un lucru: ni se aplică și nouă, după două milenii, lecția aceasta: a nu dori să fii împreună cu frații tăi la închinare te va conduce curând într-o întunecată și deznădăjduită îndoială. Pentru că îndoiala se învinge prin părtășie cu Biserica. Mulți creștini s-au răcit de la credință pentru că au neglijat slujbele Bisericii și au ales, atunci când creștinii erau împreună la liturghie, în prezența lui Isus, ei să fie în altă parte. A merge însă la Biserică, a fi cu oameni și printre oameni, nu e tocmai lucru ușor. S-ar putea ca nimeni să nu te vadă, s-ar putea ca cineva, din comunitatea ta religioasă, să-ți fi vorbit urât, s-ar putea ca unii să-ți fi aruncat priviri reci, ostile. Creștinii nu sunt perfecți. Aici, pe pământ, Biserica nu-i desăvârșită. Un păstor de suflete povestea cum, atunci când a renunțat la a fi psihiatru pentru slujirea pastorală, de îndată ce i-a cunoscut mai bine pe credincioșii parohiei lui, a regretat că și-a abandonat slujba sa dintâi. Un bătrân înțelept l-a condus însă pe un șantier. Ce poți găsi pe un șantier? Praf, moloz, zgomot. Preotul nostru și-a rupt pantofii, s-a înțepat în sârme, s-a îngrozit de vorbirea și de purtările murdare ale muncitorilor. Atunci vârstnicul credincios a rupt tăcerea, spunând: ”Aici va fi o construcție măreață. Așa va fi, chiar dacă acum nu vedem decât praf. Biserica pe pământ este precum șantierul acesta. Mult moloz, mult zgomot. Adesea, se aud ciocanele Mântuitorului, bătând la inimile noastre de piatră. Dar noi știm că, undeva la sfârșitul istoriei, la vremea hotărâtă de El, Biserica aceasta se va înfățișa ca o Mireasă, fără pată și fără rid, înaintea tronului de har. Va fi o priveliște pentru oameni și pentru îngeri, iar Cristos o va conduce în palatul Lui de Mire, ținând-o aproape de inima Lui pe veci”. Și, pentru asta, se merită să mergi la Biserică! Și, pentru asta, se merită să fii și tu, iubite suflet, o cărămidă din construcția minunată a Bisericii Universale a lui Cristos!

Episodul înfățișării Domnului înaintea lui Toma se încheie cu aceste frumoase cuvinte: ”Isus a mai făcut înaintea discipolilor și multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Acestea însă au fost scrise ca să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în Numele Lui” (In 20,30-31). Îndoiala se învinge prin Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Înțelegând importanța studiului Bibliei, atât comunitar, cât și individual, sfântul Paul îi spunea lui Timotei, păstor și învățător al Bisericii Primare: ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune cu dreptate” (2 Tim. 3,16). Iar, pe când Isus era ispitit de diavol în pustie, răspunsul Lui venea mereu din Scriptură: ”Este scris!” Oh, dacă am cunoaște și noi, astăzi, ce armă teribilă este Biblia în lupta cu forțele întunericului, cât de prețioase ar fi pentru noi cuvintele ei! De aceea, când ne îndepărtăm de Dumnezeu, ne îndepărtăm și de Biblie. De aceea, ori de câte ori ne apropiem de Scriptură, ne întâlnim cu Isus acolo, iar viața noastră de credință devine înfloritoare.

Preaiubiților, dacă aveți, asemeni mie, probleme cu necredința, să cerem împreună, de la Domnul, ca El să ne umple cu Duhul Său, să pună în noi dragoste de Biserică și deschidere spre a citi și aplica în viețile noastre dumnezeieasca-I Sfântă Scriptură.

”Nu vreau să fiu ca Toma,

Un rob necredincios,

Ci vreau să fiu ca Isus

Umil, milos, supus.

Nu vreau să fiu ca Toma

Din turmă să lipsesc,

Eu vreau întotdeauna

Cu Tine să trăiesc

Nu vreau să fiu ca Toma

Să cred numai când văd,

Eu vreau să fiu ca Domnul

Cuvântul Lui să-L cred

Dar vreau să fiu ca Toma

De-acuma tot mereu,

Să-Ți spun întotdeauna

Ești Dumnezeul meu!”

”Nu vreau să fiu ca Toma” – Muntean David Emanuel

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cum se învinge îndoiala din inimă?

  1. HEROIU ELENA zice:

    Daca inteleg bine…. citind Biblia, mergand la biserica….putem spera ca va cobori asupra noastra Duhul Sfant care sa ne risipeasca indoiala, frica….

    ________________________________

  2. Eu as zice mersi sa fiu si ca Toma. Nu stiu de ce e tratat ca necredincios Toma, din moment ce el s-a indoit de spusele ucenicilor numai, nu de Dumnezeu. Cati dintre noi ar fi avut incredere 100 % in prietenii nostri atunci cand ne-ar fi relatat ceva atat de iesit din comun precum o inviere din morti si, mai mult, supravietuirea cu niste rani groaznice in palme si glezne? Mai mult, inclin sa cred ca daca ar fi lipsit alt ucenic, nu Toma, atunci cand s-a aratat isus, acesta s-ar fi indoit la fel ca Toma de spusele celorlalti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s