Ne iubim doar de „Sfântul Valentin”?


Pe vremea lui Claudius al doilea, în anul 270 după Cristos, tiranul împărat interzisese toate căsătoriile. Motivul era acela că soldații însurați nu mai puteau lupta la fel de bine ca ceilalți. Pe de cealaltă parte, episcopul Valentin din Terni susținea că mariajul este parte din planul lui Dumnezeu și unul dintre scopurile acestei vieți. Continua să-i căsătorească pe tineri în secret, în numele iubirii. Este închis și decapitat, pentru credința și practica sa religioasă, ce se opuneau rigorilor dictatoriale. De ziua sfântului Valentin, mai bine de un miliard de cărți poștale, scrisori de dragoste și e-mailuri se trimit în fiecare an, ceea ce o transformă în cea mai populară sărbătoare, întrecută doar de Crăciun. Societatea de consum o exploateaza la maximum. În Japonia și în Coreea, de pildă, femeile au obligația de a le dărui colegilor de muncă cutii cu bomboane. În Verona, ajung mai bine de 1000 de scrisori adresate Julietei lui Shakespeare. În Slovenia, un proverb spune că sfântul Valentin aduce cheile rădăcinilor, așa că, pe 14 februarie, plantele și florile încep să crească, iar păsările se căsătoresc în această zi.

Credința episcopului Valentin era aceea că, în suveranitatea Sa, Dumnezeu alesese o cale aparte de apropiere a doi îndrăgostiți de El: căsătoria. Evident, calea aceasta, menită să îi conducă pe cei doi la o maturizare sufletească și spirituală, s-a transformat, în zilele noastre, într-un simplu ceremonial care unește sub același acoperiș doi oameni, pentru o vreme limitată, până la apariția „nepotrivirilor de caracter”. Divorțurile sunt în creștere în lumea de azi. Dar nici în generația părinților noștri, lucrurile nu au stat mai bine. Mulți rămâneau împreună fără să mai simtă un minimum respect unul față de celălalt, „de dragul copiilor”, producându-și lor răni imense și producându-le tinerelor vlăstare imagini distorsionate privitoare la căsătorie, alături de incomensurabile dureri lăuntrice.

Mă-ncearcă de o vreme un gând. Lectura citită în ultimul timp a contribuit la această reflecție a mea. De ce cuplurile care își focalizează toată energia dragostei doar în interior, el iubind-o pe ea la maximum și ea iubindu-l pe el nemăsurat, nu trec proba timpului? De ce cuplurile care pun mai presus decât iubirea celuilalt partener de viață iubirea față de Dumnezeu, amândoi fiind dedicați lucrării de slujire a Lui, rămân împreună și sunt împlinite, indiferent de anotimpurile iubirii pe care le traversează? Oare nu cumva spusele lui C.S. Lewis sunt corecte și nu putem fi fericiți în iubire decât dacă subordonăm iubirile noastre iubirii față de Cristos? „Doamne,aceștia sunt termenii tăi? O voi putea întâlni pe H din nou doar dacă voi învăța să Te iubesc atât de mult încât să nu-mi pese dacă o voi mai întâlni sau nu? Ai în vedere, Doamne, cum ne apare nouă asta! Ce-ar crede cineva despre mine dacă le-aș spune băieților: ‘Nu va dau acadele acum.Insa cand veti fi mari si nu va vor mai trebui acadele, vă voi da câte veți dori?’.”-C.S.Lewis-Anatomia unei dureri.

Imaginea descrisă de C.S.Lewis, probabil cu ocazia marii treceri a soției sale, coincide cu observația pe care expertii care-au studiat problema trăiniciei cuplurilor au oferit-o publicității: până nu ești gata să pierzi ceea ce ai, până nu renunți la a fi în control și până continui să manipulezi, cu orice preț, cursul lucrurilor, ești încă necopt pentru prietenie/logodnă/căsătorie. Doar în spațiul deplinei libertăți acordate celuilalt, poți fi sigur că, din proprie voință și nesilit de nimeni, celălalt se oprește în dreptul tău și te alege pe tine.

Închei citând-o pe Edith Stein, fenomenolog, martiră și sfântă: „Când dedicarea este îndreptată către un om, constituie o renunțare la sine greșită, o sclavie și, totodată, o pretenție nefondată pe care nimeni nu o poate împlini. Doar Dumnezeu poate primi dăruirea deplină a unui om, astfel încât omul să nu-și piardă sufletul, ci să îl câștige.” (Femeia – întrebări și reflecții – Edith Stein). O astfel de iubire, mereu protejată de umbra Crucii lui Isus, gata a se pleca în adorare înaintea iubirii față de Mântuitor, va ține cu siguranță mai mult decât o zi de „Sfântul Valentin” pe an…

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s