Când este mai mare frica de moarte?


good live„.’-De ce nu pot accepta moartea, așa cum este? Sunt prea mândru? Sunt prea rănit de ce-ar putea aduce ea?’

Și totuși, asta rămâne o provocare a vieții: să fim gata pentru moarte. Pentru moartea noastră, pentru moartea celorlalți.

Ce mă uimește pe mine este această dragoste pentru viață: a nu dori ca această calitate, această frumusețe a vieții să înceteze. Viața e ca un ciclu. Se schimbă, ne schimbă. Aceleași lucruri ne par și ne apar diferit, ceea ce ne poate chiar înnebuni. Dar toate aceste dinamici, în niciun caz, nu fac imposibil faptul de a fi prezenți în viața noastră, indiferent de circumstanțe.

Viața pe pământ este pentru o vreme. După care nu va mai fi în forma în care este acum. Ceea ce ne rămâne este să trăim cu toată inima noastră, cu prezență și implicare deplină. Și, atunci când am fost cu adevărat prezenți la toate bucuriile și întristările, la câștigurile și la pierderile din viață, atunci, într-o zi, putem mai ușor să ne ducem dincolo, să ne părăsim această viață. Dacă, într-adevăr, am mâncat din această bucată a vieții, nu mergem dincolo înfometați. Ne-am săturat cu mâncarea vieții. Am participat la viață, atât cât a fost posibil.

Nu știm cât va dura, dar viața este un dar pe care-l putem face util și pentru care putem fi recunoscători. Asta e ceea ce putem face. Dar nu putem domina viața. Dacă încercăm să o dominăm, ne vom supune la suferințe inutile, pentru că viața e mai puternică decât suntem noi.

Cu cât ne temem mai mult de moarte, cu atât arătăm că n-am trăit încă viața, cu adevărat. Nu ne-am săturat de ea, nu ne-am implicat deplin în ea. Ne-au mai rămas multe lucruri neîncheiate, neterminate, nefinalizate. Dacă am gustat într-adevăr din viață, la sfârșitul ei, putem închide ochii bucuroși, în același mod în care închidem o carte bună, pe care am terminat a o citi.”

Alfried Langle,

Părintele analizei existențiale

            „Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură, şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa dreptății, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”

(2 Timotei 4,6-8).

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s