Euharistia în protestantism


Subiectul Euharistiei incită și astăzi, după milenii, spiritele. În vreme ce unii consideră că este o taină, iar alții văd în împărtășanie doar un act simbolic, toată lumea este de acord într-o privință: Euharistia este o temă de discuție care are, încă, multe mistere.

Citesc în prezent cartea „Luther – omul și reformatorul”, Roland H. Bainton. Și, cum tema împărtășaniei a fost una vizată de Reformă, am fost foarte interesat să cunosc profunzimile gândirii lui Luther cu privire la acest subiect. Întâi, m-a frapat explicația pe care o dă Luther prezenței fizice a lui Cristos în pâinea și vinul consacrate. Dar despre asta voi vorbi mai jos puțin. Apoi m-am înviorat văzând poziția categorică în fața puritanilor, grupare precursoare a neoprotestantismului de astăzi ce a susținut, de la început, că „Cina” nu are decât valoare comemorativă. Puritanilor, Luther le răspunde ferm: „Radicalismul lui Karlstadt s-a dezvoltat după ce s-a retras la parohia din Orlanmunde. Acolo a adăugat atacului său anterior împotriva imaginilor și a muzicii bisericești contestarea suplimentară a prezenței reale a lui Hristos în sacramentul de pe altar. Obiecția, în toate cele trei cazuri, a fost împotriva utilizării de mijloace fizice pentru comunicarea cu divinul. Dumnezeu este duh și nu poate exista în pâine și vin. Hristos nu a spus decât: „Să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea”… Luther a răspuns că, dacă pasajul acesta era cel puțin ambiguu, exista totuși un alt text în care se spune: „Paharul…, nu este el împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea nu este ea împărtășirea cu trupul lui Hristos?” (1 Cor. 10.16). Spune Luther, ‘acesta este tunetul de care nu putem scăpa. Dacă, în urmă cu cinci ani, m-aș fi putut convinge că poziția lui Karlstadt este corectă, m-aș fi bucurat să dispun de o armă atât de puternică împotriva papalității, însă Scriptura a fost mult prea puternică pentru mine’.” (pg. 230, paragraful al treilea).

Deci, care este poziția părintelui Reformei vizavi de împărtășanie?

Luther credea că I(i)sus este prezent fizic în Euharistie. Aici, lucrurile sunt clare. Confuzia apare atunci când Luther explică cum crede el că e Hristos prezent. Și aici raţionamentul lui m-a năucit. Spune Luther, Hristos este prezent în Euharistie așa cum este prezent în orice element al creației. Argumentul, după umila mea părere, este panteist, nu biblic sau tradițional creștin. Dacă este prezent ca în orice element al creației, de ce mai este sacrament? Atunci e simbol comemorativ, cum spun anabaptiștii. De unde această ambivalență? Din punctul meu de vedere, ea rezultă din două realități care nu se împacă: Scriptura și rațiunea lui Luther. Pentru el, era clar că Biblia nu vorbește metaforic atunci când se referă la „trup și sânge”. Dar ceea ce devenea neclar este ‘cum poate fi asta posibil’? Pentru că rațional nu poți înțelege, nu poți explica. Aici, Luther e prins în capcana propriei viziuni: „Sola Scriptura” îl obligă să certifice ce e scris pe paginile ei și tot „Sola Scriptura” nu îi furnizează argumente pentru a o explica.

Dar să vedem câteva dintre chestiunile legate de acest subiect. Mai analitic, puțin.

  • Biblia și Euharistia

Argumente:

Există câteva argumente biblice care să susțină prezența reală a lui Hristos în pâine și vin. Cel mai puternic este, pentru mine, cuvântul lui Hristos: „Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu rămân în el”. Ioan 6.53-56. Pare-se că vorbește despre jertfa Lui, dar despre cea nesângerândă, euharistică. De ce cred eu asta? Pentru că, atunci când ucenicii sunt șocați de afirmațiile Lui, nu se dezice de cele spuse. Citiți mai jos! Alături de acest pasaj, spusele apostolului Pavel atunci când se referă la Euharistie, citate de Luther, mi se par elocvente.

Contraargumente:

`-Nu e o singură jertfă?` Este una singură din care se adapă toate celelalte, ar spune cei din echipa adversă. Faptul că I(i)sus S-a dăruit o dată pe Cruce exclude posibilitatea ca El să Se ofere, într-un mod aparte și intim, celor care-I invocă numele, lăsându-i să se unească cu El și prin felul acesta, organic, material?

`-Cum se poate să fie o jertfă și, totuși, mai multe?` Unii ar spune: cea de pe cruce este sângerândă, cealaltă este nesângerândă. Alții ar spune: este una și aceeași, sub chipuri distincte. Cum se poate una ca asta? Se poate pentru că timpul liturgic este timpul lui Dumnezeu. Și, în timpul lui Dumnezeu, unul și același eveniment pot avea loc. O zi este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi. Asta am înțeles-o cel mai bine la Francois Brune, oricât de delirant ar fi devenit el la un moment dat în alte privinţe.

  1. Preoția și Euharistia.

Întrucât cei care contestă prezența lui Hristos în pâinea și vinul de pe altar sunt și cei care contestă sacerdoțiul, se pune întrebarea dacă asta este cu adevărat problema accepțiunii Euharistiei în protestantism. Din cele citite de mine, pentru doi gânditori ai Reformei preoția nu era o problemă. Luther a susținut preoția generală/universală, dar, în fața anabaptiștilor a spus clar că e nevoie de pastori pentru Biserică, ei având instruirea necesară pentru a predica și a administra sacramentele. Al doilea este John Wesley, părintele metodismului, care a afirmat că Dumnezeu poate face slujitori chiar și din pietre, dacă dorește.

Anglicanismul leagă însă Euharistia de preoția sacerdotală. Dacă, în mod real, instituirea Euharistiei și a preoției au avut loc în aceeași seară de Joia Mare și dacă preoția necesită o transmitere haristică care să străbată neîntrerupt istoria, cum rezolvă anglicanismul legitimitatea sacerdoțiului anglican? Un răspuns ar fi că preoții anglicani au fost întâi catolici și au fost ordinați ca preoți catolici înainte de a trece la Reformă, astfel că nu s-au produs discontinuități temporale. Întrebarea care se ridică aici este dacă, trecând la Reformă, și-au păstrat „harul”. Dar se poate pierde „harul” ar zice apoi alții?

Pe de cealaltă parte, Luther își pune această întrebare deloc de neglijat: „-Cum poți pretinde că ești deținătorul adevărului absolut în materie de credință, când te faci vinovat de atâtea nelegiuiri în istoria umanității?”. „-Mai are valabilitate continuitatea istorică, în prezența unor abateri teologice și teopraxice?”

  1. Politica și Euharistia.

Anabaptiștii susțin că preoții au denaturat rolul Cinei în viața Bisericii, dându-i valențe Euharistice, pentru a-și mări puterea. Împărtășania a devenit din ce în ce mai importantă, iar preoții erau singurii care o puteau administra, iar lucrul acesta nu a făcut decât să le crească autoritatea și controlul asupra enoriașilor. Pe de cealaltă parte, dacă tradiționaliștilor li se poate imputa interesul politic, anabaptiștilor li se poate reproşa exact contrariul: absența suportului instituțional. Anabaptiștilor le era comod să nu creadă în Împărtășanie, pentru că nu ar fi avut mijloacele logistice spre a o administra.

Părerea mea este că Luther a crezut sincer că în Euharistie este Hristos, chiar dacă nu a putut explica cum se poate asta. I-ar fi fost mult mai comod să o conteste. Asta ar fi făcut facilă nu numai separarea de Roma, ci i-ar fi calmat, totodată, zbaterile analitice, personale, privitoare la acest sacrament.

  1. Psihologia și Euharistia.

Este interesant de văzut cât de emoționantă a fost pentru Luther ideea Euharistiei! „În mâinile mele, de păcătos nemerituos, să Se pogoare Hristos?” Istoria consemnează cu câtă frică, paralizantă de-a dreptul, a făcut Luther prima împărtășanie. Pe de o parte, așa vom înțelege de ce părți ale liturghiei, cum este „Ofertoriul”, au fost înlocuite cu alte formule. „Îi poate oferi omul ceva lui Dumnezeu care să nu fie al Lui?” Una dintre marile provocări ale teologiei părintelui protestantismului a fost Euharistia. Și mi se pare așa demn și curajos că, deși nu a înțeles-o, a lăsat-o acolo, așa cum a crezut că a fost instituită! Și cine poate să o înțeleagă, până la urmă, fără a o goli de conținut prin însăși încercarea pur rațional-limitată de a-i descifra misterul!

  1. Teopraxia și Euharistia

Dacă revizuirea învățăturilor despre Euharistie a adus ceva bun în viața religioasă a fost, ca în cazul întregii Reforme, ceea ce eu numesc depolarizare. Luther și-a dorit ca accentul să nu mai cadă pe slujba în sine, ci pe înnoirea întregii vieți. Pentru că natura omului este perversă, strigătul lui Luther și al tuturor primilor reformatori a fost: „faceți din viața voastră o liturghie! Faceți din viața voastră un botez! Faceți din viața voastră o necurmată Euharistie!”

În vreme ce tabăra protestantă vede în Euharistie potențialul pericol ca împărtășania să fie privită ca un act magic care te absolvă de la sfințenie în viața de zi cu zi, catolicii, ortodocșii și anglicanii văd în lipsa Euharistiei, în sensul plenar, un handicap pentru credinciosul de rând, pentru că acesta este lipsit de un mijloc al harului care l-ar putea întări în viața creștină.

Notă personală:

Dincolo de pasiunea pentru teologia comparată și ecumenism, încercând să îi înțeleg inima lui Luther, cred că i-ar fi fost mult mai ușor dacă ar fi privit Euharistia ca pe o „prefacere”, nu ca pe o „transsubstanțiere”. E o subtilă diferență și eu, nefiind teolog, ci doar psihiatru, poate greșesc, dar eu o consider importantă. Când spui „prefacere”, lași loc tainei să fie. Lași loc neînțelesului. Îi lași loc lui Dumnezeu să fie Dumnezeu.

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Euharistia în protestantism

  1. DanutM zice:

    A republicat asta pe Persona și a comentat:
    Pentru mine, intelegerea sacramentala a euharistiei a fost ultima picatura in paharul meu teologico-eclesial, care a determinat trecerea la anglicanism.
    Problema euharistiei este complexa si e greu de spuizat, fie si superficial, intr-un articol de blog. Si cu atit mai putin intr-un scurt comentariu. Totusi, iata citeva consideratii:
    1. Anabaptistii sunt orbiti de anticlericalismul lor si transforma sacramentul instituitt de Cristos intr-un banal act mnemonic, lipsit de putere de tranforare a vietii (adica de mijloc al harului). Atunci cind la aceasta se adauga, ca in cazul evanghelicilor – copiii moderrnitatii, o intelegere literalista a textului biblic, omoara definitiv simbolica sacramentala (de la ‘symbolon’ – ceea ce aduce laolalta doua realitati, spre deosebire de ‘semn’, care este un indicator ales arbitrar, ca un semn de circulatie, care doar arata spre altceva, cu care nu are nicio legatura organica).
    2. Luther nu scapa nici el de aceasta ispita. De aici obsesia lui cu prezeenta ‘fizica’ a lui Cristos in elementele euharistice. De ce aceasta prezenta trebuie sa fie ‘fizica’? Luther, ca si catolicii si ortodocsii, nu reusesc sa faca distinctia radicala, si absolut necesara, intre: a. persoana fizica a lui Isus din Nazaret (cel care a instituit eeuharistia), b. elementele euharistice – trupul euharistic – carnea si singele – lui Cristos, care nu pot fi acelasi lucru cu trupul lui fizic, caci acesta tocmai instituia sacramentul, si c. trupul mistic al lui Cristos, Biserica, reprezentata la cina originara de apostoli.
    3. Cu alte cuvinte, prezenta lui Cristos in euharistia NU POATE FI UNA FIZICA, dar este una reala, insa spirituala, perceputa ca atare prin credinta, NU doar una ideatica, pur mnemonica, precum la Zwingly – cum altfel ar putea o simpla amintire, perceputa eronat, sa ucida, asa cum spune Pavel ca se intimpla cu ceei caree se impartasesc ‘in chip nevrednic’ – NU care sunt nevrednici, care e cu totul altceva, caci toti suntem nevrednici, asa cum afirma explicit rugaciunea de penitenta dinaintea impartasirii in traditiile liturgice.
    4. In opinia mea, numai dependenta (nenecesara, cred eu) de o paradigma aristotelica, faca necesara complicatia scolstica a supra-explicatiei transubstantierii.
    5. Din acest punct de vedere, ‘prefacerea darurilor’ din ortodoxie este ‘aaceeasi Marie cu alta palarie in raport cu transubstantierea, chiar daca existaa anumite deosebirri – neesentialee cred eu, intre el. Mai aless absenta sofisticariei scolasstice la ortodocsi. DE remarcat ca atit numarul sacramentelor (sapte), cit si conceptul ‘prefacerii’, sunt adaugiri tirzii in ortodoxie, fiind preluate de fapt din catolicism in pwrioada de dupa 1642 – Sinodul de la Iasi, numita de Florovski ‘robia babiloneana a ortodoxiei’. (Mai multe desspre asta in textele mele desspre Reforma care vor aparea in aceasta perioaada in mai multe publicatii.)
    Pina atunci, orttodoxia se multtumea saa aafirme prezenta REALA, prin creddinta si epicleza (invocarea Duhului Sfint de ctre preot assupra darurrilor euharistice), asa cum o fac, in felul lor specific, anglicanii si reformatii magisteriali.
    Pentru mine, personal, eu primesc prin credinta afirmatia explicita a scripturii: ‘acesta ESTE (NO DOAR simbolizeaza, NU DOAR reprezinta, NU DOAR aminteste) trupul meu; acesta ESTE singele meu’. Si de aceea cred in prezenta REALA, dar nu FIZICA a lui Cristos in elementele sacramentului euharistic.

    • Unde au încercat să înțeleagă „ce” și „cum”, cu toții s-au împotmolit. Dar, cel puțin, au avut curajul să spună că Euharistia este ceea ce a spus Biblia că este: „trupul și sângele Domnului”. Nu i-au trunchiat sensul doar pentru că nu și-au putut-o explica rațional, filosofic, ș.a.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s