„Rugăciunea autentică nu e forfotă prin biserică, aprinsul de lumânări și crucile făcute aprig. La sfârșitul unei Liturghii populate cu enoriași de genul acesta, vine la mine o doamnă care îmi cere să mă rog pentru fiul ei și îmi întinde un teanc de bani, întrebându-mă: „-Pentru câte rugăciuni îmi ajung banii ăștia?” Îi spun că nu primesc bani pentru rugăciuni și o întreb dacă ea, la rândul ei, se roagă pentru fiul ei. La care ea, contrariată, zice: „-Păi nu! Că de-asta sunteți plătit dumneavoastră, ca să vă rugați!” Aceasta este o percepție deviantă asupra rugăciunii și asupra relației noastre cu Dumnezeu, care ne împiedică să ne „punem” cu adevărat înaintea Lui. Pe de altă parte, rugăciunea pentru alții prezintă și un potențial pericol pentru viața mea spirituală: dacă nu am maturitatea duhovnicească necesară, mă poate face să mă mândresc: „-Ia uite ce bun și minunat sunt eu, ce altruist! Dumnezeu să facă bine să mă asculte, că doar nu cer ceva pentru mine!”
Există percepția aceasta că rugăciunea care nu e plătită nu este primită… Da, este înrudită cu mentalitatea că trebuie să-L plătesc cumva pe Dumnezeu ca să mă asculte, intrumentalizându-L. Dar, în fond, ea are o origine sănătoasă și anume ideea că lucrurile importante trebuie să mă coste: iar dacă nu sunt dispus să plătesc cu dăruire, cu smerenie, cu iubire, cu întreaga mea existență, atunci ridiculizez jertfa și plătesc cu bani. Îl plătesc pe Dumnezeu ca să mă iubească, iar iubirea plătită se numește (dur, dar adevărat!) prostituție! A-L constrânge pe Dumnezeu să Se preteze la prostituție spirituală ca să răspundă plății mele e cel puțin ridicol, dacă nu extrem de primejdios.”
-fragment din cartea „Fericit! Dialoguri cu viața propuse de Claudia Stan”, autor: Claudia Stan, Editura ARCB, 2015-
Preot greco-catolic Cristian-Vladimir Langa (n. 1965),
Eparhia de Cluj-Gherla, Catedrala „Schimbarea la Față”,
îndrumător spiritual și profesor la Seminarul Teologic Eparhial din Cluj
Reflecții creștine 